Din lista cu oferte de iarna m-am ales cu senzatii diferite, un gust amar si sansa de a-mi crea noi amintiri. Pe care le-am acceptat. In viata de zi cu zi in care banalul se amesteca omogen cu stresul, constat cu stupoare ca ceea ce incepea acum un an, acum se continua imperturbabil si implacabil, continuand cu indarjire sa foreze prin scutul de otel creat, greu de distrus, dar usor de dat la o parte pentru ca la creerea lui am hotarat ca mai bine ii pun roti pentru ca atunci cand voi vrea sa il dau la o parte sa nu faca zgomot. Si-mi sunt visele un film vechi rulat pe ecran de pasla purpurie, zdrentuita pe margini de prea multe sperante agatate de ea nevoind sa ma paraseasca, dar smulse cu atrocitate de realitate si aruncate in neant pentru a-si gasi implinirea in destinul altcuiva. Timpul ma amageste cu clipe in care raiul era soare printre fum, la doua ore si jumatate de strada distanta, pe pieptul meu inchis cu nasturi de fildes. Prin lumina difuza imbibata de prea mult timp nu-mi mai deslusesti forma, dar poti sa simti parfumul greu al amintirilor si al noptilor nedormite care inca imi persista in par, si sta sa planga. Nu te mai percep ca la inceput, iar ce ai tu reuseste sa imi fure si ultima bucata de alinare.
Mana care acum raneste, obisnuia sa-ti scrie cu iubirea in fata caruia si timpul ar fi facut cale intoarsa doar de dragul fericirii tale promise dar nemanifestate din noptile cu luna plina.
Beau ultima gura de vin in amintirea ta, cu imaginea pometilor tai la fel de rosii ca si el, in gand.
