As putea sa spun cuvinte care ataca si dor mult. Insa ma abtin si sper. Mainile mele au invatat mai multe din mangaierile la nevoie, decat din creionul condus peste infinite randuri, propozitii, unele fara niciun pic pe sens, pe care toti ca mine trebuie sa le scrie si invete, pe care putini le inteleg si mult mai putini le retin, randuri scrise din obligatie. Rimelul amintirilor de pe gene imi curge acum in rauri pe obraji, gandindu-ma ca ce ma fascina o data, acum ma uimeste si ma pune in garda ora de ora. Mai edificatoare decat cuvintele sunt faptele, desi as prefera sa aud vorbe decat sa simt actiuni, pentru ca asa macar m-as mai putea minti putin.

Daca as avea de ales si as putea sa schimb cursul lucrurilor as face-o…doar ca nu depinde de mine…nu in totalitate. As putea sa scriu o multitudine de lucruri care tin de tine si de trecut fara sa ma repet macar cu un cuvant….dar nu o voi face pentru ca nu mai am dreptul sa iti spun tot ce cred. Mi l-ai luat indiferent de cat de mult am sperat ca nu o vei face, fara sa mai am rand la replica.