Am descoperit din senin.
Nimeni nu intelege de ce inca vremea ne face sa simtim ca toamna nu va mai veni, si sunt nemultumiti de asta. Pana si eu am fost. Dar am realizat ca vara isi doreste sa nu o uitam, si incearca sa stea cu noi cat de mult posibil, pentru ca stie ca de data asta va ramane batuta cu dalta in mintile multora, iar eu nu sunt o exceptie. Lasati vara sa fie, ca dupa o sa va fie dor de ea, si o sa va apuce nostalgia.
Acum ceva vreme inca mai credeam ca ce spui merita sa fie ascultat. Azi, am realizat ca filozofia ta de viata nu e decat un basm. Iar tu insuti incerci sa te inconjori de castele si printi pe cai albi. Am inteles. E lumea ta. Fiecare are dreptul de a-si crea decorul, iar tu stii sigur ce vrei. Dar oare povestea ta se va termina cu bine si veti trai fericiti pana la adanci batraneti?
Inca iti mai pastrez gustul printre randuri si melodii, fotografii si stropi de ploaie, strazi gri si melci, soare si zambet. Si nu imi mai pare rau pentru nimic. Poate m-am maturizat, poate m-am vindecat in timp ce credeam contrariul sau poate inca am nevoie de tine sa ma ajuti sa redescopar amintiri. In sine te constrang la fericire. Pentru ca intr-un final doar asta mi-a ramas…sa iti doresc fericire si nimic mai putin.
