Nu mai exista nicio urma de ura in tot ceea ce inseamna eu. Tot ce exista, se intampla pentru a-mi sfida limitele de rezisenta umana. Nu sunt un zeu, deci nu mai incercati. Am demonstrat ce aveam de demonstrat. Imi cer drepturile la odihna sufleteasca. Nimic nu mai are rost, nici macar voi. Pentru ca sunt doar un alt strain. Mi-e dor de zilele in care vantul si norii erau tot ce contau pentru mine, in care apreciam o papadie la adevarata ei valoare, in care nu stiam de tine, in care soarele era cel mai bun prieten al meu si eu al lui, si in care a fi eu, era atat de simplu. Era la inceputurile omenirii cand s-a intamplat. Nu voi fi ea, pentru ca intotdeauna am fost eu. Fata mi s-a blocat in acelasi zambet indiferent, care pentru multi e solutia la orice problema. E varsta la care nu mai ai voie sa suferi, nu mai ai voie sa iubesti, nu mai ai voie sa ai defecte. Oferi detalii esentiale pentru mine, dar false pentru restul. Stiu ca are atatea sa imi spuna, dar este sub semnul tacerii, mandriei, si stiu ca indiferent de cat de greu ii va fii, nu va mai indrazni sa imi vorbeasca, chiar daca as fi salvarea lui. Si as fi. Semnul tau distinctiv e o greseala. Timpul nu tine cu mine. El a fost intotdeauna cel care stiam ca exista pentru a schimba cursul lucrurilor in viata mea. A intors totul din banal in bun, dupa din bun in foarte bun, ca mai apoi sa imi arate ca nici de data asta nu se zbate pentru mine, asa ca a aruncat “foarte bunul” in exasperare. Se poate ca acesta sa fie testul conform caruia eu trebuie sa demonstrez daca merit sau nu, daca sunt dispusa sa joc rolul care candva iti apartinea, daca sunt destul de puternica si apta pentru asa ceva. Si mai ales, sa ma cunosc. Totul se va transforma din nou in ambitie? Pentru ca eu pot. Drumul e lung, iar esafodul inca nu se vede. Pana il voi vedea insa, te voi astepta sa vii, tu, acel oricine, un anonim, cu sexul, originea si varsta nedefinite, tu, care debutezi in atatia, dar care nu sfarsesti ca nimeni, si care atunci cand iti vei da jos masca…voi sti atat eu cat si restul. E subtil, da’ nu-ti dai seama…tu…